Audiometrie tonală:
Aparatul folosit în audiometria tonală se numeşte audiometru (cabinetul dispune de audiometru Maico MA 42).
Scopul audiogramei tonale/vocale:
- Diagnosticul tipului de hipoacuziei : neurosenzoriale, de transmisie sau mixte,
- Evaluarea periodică a persoanelor cu risc de surditate: diabet zaharat, boli autoimune, vasculite
- Cand este cazul, recomandare de protezare auditivă.
În audiometrie, modalitatea de transmiere a sunetului se face pe două căi: calea aeriană reprezentata de pavilionul auricular, conduct auditiv extern, timpan, lanţ osicular, fereastra ovală, urechea internă şi calea osoasă in care vibraţiile oaselor craniului se transmit direct în lichidele labirintice din urechea internă.
Pe graficul audiogramei sunt notate simbolurile corespunzătoare pragurilor de auz, obţinute pe cele două căi, pentru amble urechi – culoarea roşie fiind folosită pentru urechea dreaptă şi cea albastră pentru stânga. Subiectul testat trebuie să fie aşezat în raza vizuală a examinatorului. El nu trebuie să vadă sau să audă comenzile manuale ale examinatorului.
În timpul testului, se pune o pereche de căşti pe urechile pacientului, impreuna cu o bandă ce susţine un conductor osos pe scalp, pentu a i se măsura pragurile auditive pentru tonuri pe o gamă de frecvențe intre 250-8000Hz. , deoarece aceasta cuprinde intervalul de frecvenţe ale vorbirii.
Testarea în conducere aeriană începe cu urechea cea mai bună (ţinând cont de părerea subiectului), la frecvenţa de 1000 Hz. Apoi se testează în ordine frecvenţele de 2000, 4000, 8000, 500 şi 250 Hz. Răspunsul pacientului la sunetul testat trebuie indicat atunci când este auzit si notat pe formularul audiogramei.
.
Audiogramă vocală la căşti:
Audiometria vocală a devenit fundamentală în testarea azului. Poate fi utilizată în diagnosticarea hipoacuziei, examinând abilitatea înţelegerii vorbirii prin intermediul sistemului auditiv şi de asemenea poate fi utilizată în verificarea validităţii pragurilor auditive obţinute prin intermediul audiometriei tonale.
Audiometria vocală este o măsură globală a funcţiei auditive, având sarcina de a evalua inteligibilitatea vorbirii. Ea joacă un rol esenţial în aprecierea capacităţii de comunicare a individului, fiind complementara cu audiometria tonală.
Audiometria vocală aduce elemente de orientare diagnostică şi permite diferenţierea distorsiunilor de origine endocohleară şi lezarea audiţiei la nivel central. Este de un mare interes în alegerea şi adaptarea diferitelor tehnici de reabilitare a hipoacuziei.
Procentul cuvintelor recunoscute corect se notează pe un grafic în funcţie de intensitatea la care sunt emise cuvintele. Curba astfel obţinută poate indica elemente de interes în diagnosticare.
Audiogramă tonală în câmp liber :
Audiometria tonală sau vocală in camp liber, este obligatorie pentru toate evaluările protetice efectuate cu aparate auditive clasice sau cu implant cohlear .
Audiometria în câmp liber se efectuează în cabine insonore, dotate cu unul sau mai multe difuzoare, etalonate şi calibrate pentru testarea în câmp liber. Se folosesc sunetele vobulate (warble-tone) pentru evitarea undelor staţionare. Audiometria în câmp liber este reprezentativă pentru nivelul global de audiţie. Se utilizează un protocol similar determinării pragurilor auditive la căşti.
Audiometrie pe frecvențe înalte:
- evidențierea scăderii auzului pentru frecvențele de peste 8 kHz la pacienții cu tinitus și auz normal pe audiograma convențională
Audiograma pe frecvenţe înalte evaluează pragul pentru tonuri situate peste 8000 Hz ( 8-20 kHz).
E indicată persoanelor expuse la zgomot sau a tratamentelor ototoxice cu antibiotic aminoglicozidice sau cu chimioterapice şi persoanelor cu tinitus.
Frecvent, tinerii mai ales, după o noapte în discotecă se plâng că își simt urechile înfundate – acest test permite depistarea afectării urechii interne în urma zgomotului.
