: Pentru programari Luni - Vineri 09:00 - 18:00
  Contact : 0733.729.445

Otita seroasă acută

 

În otita seroasă apare o secreție seroasă sau mucoasă în urechea medie după o infecție respiratorie sau auriculară, ce determină scăderea auzului și senzație de ureche plină, care de obicei nu produce durere sau febră.

OS 1

 

Lichidul din ureche este de culoare gãlbuie, este steril, coaguleazã în prezenta aerului, produce o alterare a auzului iar in timp lichidul se îngroașă și devine lipicios crescând riscul de afectare ireversibilă a auzului.

 

Categoria cea mai des afectată de otita seroasă sunt copii precum și adulții cu deviații de sept sau alte modificări ale structurii nazale, teren alergic sau atopic, malformații congenitale velopalatine, cei care fac  scufundări sau călătorii cu avionul, imunitate scăzută, cu tumori sau fumătorii pasivi.

 Care sunt simptomele?

         Ne intereseză în primul rând istoricul medical al pacientului dacă a avut recent infecții respiratorii sau alte episoade de otită.  Dominantã este hipoacuzia de transmisie (20–30dB), cu senzație de ureche înfundatã și presiune auricularã.

Unii pacienți descriu o senzație de lichid în ureche, lichid care se deplaseazã la mișcãrile capului. Pot apãrea și acufene (țiuituri în ureche), de obicei de tonalitate joasã, și autofonie.

Cum se diagnostichează?

          Otoscopia ne aratã un timpan modificat, imobil când sunt suflate în el mici jeturi de aer, nivel de lichid în spatele timpanului  precum și bule de aer în conținutul lichidian.

os2

Audiograma tonalã liminarã ne aratã o hipoacuzie de transmisie,

os 3

Timpanometria  constituie cel mai potrivit instrument pentru diagnosticul otitei seroase (slaba mobilitate a timpanului din cauza impedanței cauzată de urechea medie).  În otita seroasã se obțin timpanograme de Tip B, aplatizate sau în formã de dom, care semnificã o compliantã foarte scãzutã a membranei timpanice cu lichid în casa timpanului  Sau de Tip C, cu vârful în zona presiunilor negative, semnificând o compliantã pãstratã desi redusã, dar cu presiune negativã la nivelul urechii medii.

Reflexul stapedian nu poate fi pus în evidentã.

a11

Cum se tratează?

Tratment medicamentos:

  •  picãturi decongestionante nasofaringiene,
  •  antihistaminice,
  •  corticosteroizi pe cale generalã, în scheme terapeutice cu duratã limitatã,
  •  mucolitice,
  •  antibiotice uneori.

Se practicã insuflatii tubare cu para Polizer si manevra Valsalva de autoinsuflație tubarã. Acestea trebuie însã evitate, în cazul prezenței unor episoade infecțioase rinofaringiene acute.

Tratamentul chirurgical se impune în cazul unor otite seroase, rezistente la tratament sau persistente datoritã unor factori locali, obiectivi. Operațiile cele mai des efectuate sunt adenotomia la copiii cu vegetații adenoide, timpanotomia și plasarea unui tub de dren transtimpanic.

os4os5