: Pentru programari Luni - Vineri 09:00 - 18:00
  Contact : 0733.729.445

Audiologia

Supraspecializare ORL care permite identificarea  tulburărilor de auz.

Tulburările de auz sunt reprezentate de:

  • Hipoacuzia sau surditatea – scăderea auzului.
  • Hiperacuzia – senzația că sunetele sunt prea tari, chiar deranjante.
  • Presbiacuzia – scăderea senilă a auzului.
  • Acufene /tinitus senzația pacientului că aude sunete.

Testele folosite sunt efectuate  într-o camera izolată fonic cu ajutorul unor căști audio care permit contactul verbal cu medicul sau audiologul în timpul efectuării testării.

audiologie1audio7ureche 3

Audiograma tonală liminară:

Este cea mai cunoscută și răspândită investigație din domeniul audiologiei.

a4

 

Aparatul folosit în audiometria tonală liminară se numește audiometru este un aparat electronic care produce tonuri pure la diferite intensități.

Pacientul trebuie sa răspundă când sunetele sunt auzite la diferite tonalităţi în căşti iar nivelul pragului de auz este notat grafic pe formularul audiogramei.

În audiometrie, transmiterea sunetului se face pe două căi: calea aeriană (pavilion auricular, conduct auditiv extern, timpan, lanţ osicular, fereastra ovală, urechea internă) şi calea osoasă (vibraţiile oaselor craniului se transmit direct în lichidele labirintice din urechea internă).

Pe graficul audiogramei sunt figurate simbolurile corespunzătoare pragurilor de auz, obţinute pe cele două căi, pentru ambele urechi – culoarea roşie fiind folosită pentru urechea dreaptă şi cea albastră pentru stânga.

Testarea în conducere aeriană începe cu urechea cea mai bună la frecvenţa de 1000 Hz apoi se testează în ordine frecvenţele de 2000, 4000, 8000, 500 şi 250 Hz.

Conducerea osoasă este o măsură a funcției cohleare testează frecvențele de 250, 500, 1000, 2000, 4000Hz.

Diferența dintre pragurilor conducerii aeriene și osoase (intervalul aer-os) e o măsură a gradului de hipoacuzie.

 

Auz normal:

auz normal

Audiograma stabilește sediul pierderii auditive, când este afectată urechea externă și medie vorbim de o hipoacuzie de transmisie, de regulă în această  situație pacientul își poate recăpăta auzul prin intervenție chirurgicală sau tratament medicamentos (în funcție de cauza care determină hipoacuzia de transmisie).

atl2

Când audiograma indică o afectare a urechii interne vorbim de o hipoacuzie neurosenzorială care necesită compensarea pierderii auditive cu ajutorul unor amplificatoare de sunet – protezele auditive.

atl3

 

 

Audiograma vocală:

Audiometria vocală măsoară abilitatea pacientului de a auzi și înțelege vorbirea.

Se folosesc cuvinte alcătuite din două silabe cu accent egal pe ambele silabe, ce sunt transmise fiecărei urechi prin căști iar pacientul trebuie să repete cuvintele auzite.

Procentul cuvintelor recunoscute corect se notează pe un grafic în funcţie de intensitatea la care sunt emise cuvintele. Curba astfel obţinută poate indica elemente de interes în diagnosticare hipoacuziilor.

a8

 

Poate fi utilizată în diagnosticarea hipoacuziei, examinând abilitatea înţelegerii vorbirii prin intermediul sistemului auditiv şi de asemenea  în verificarea pragurilor auditive obţinute prin intermediul audiometriei tonale.
Audiometria vocală aduce elemente de orientare diagnostică şi permite diferenţierea distorsiunilor de origine endocohleară şi lezarea audiţiei la nivel central.

Este de un mare interes în alegerea şi adaptarea diferitelor tehnici de reabilitare a hipoacuziei – protezarea auditivă.

Audiogramă tonală și vocală în câmp liber:

Audiometria tonală sau vocală în câmp liber, este obligatorie pentru evaluările protezelor auditive clasice și a impantului cohlear.
Audiometria în câmp liber se efectuează în cabine insonore, dotate cu unul sau mai multe difuzoare. Audiometria în câmp liber este reprezentativă pentru nivelul global de audiţie , utilizează un protocol similar determinării pragurilor auditive la căşti.

Audiometria vocală:  poate determina câştigul protetic vocal, obţinut prin intermediul implantării cohleare sau al protezării auditive.

Ţinta acestui test auditiv, este de a evalua abilitatea sistemului nervos central de a procesa semnalele sonore prin intermediul aparatelor de auz.

Timpanometria:

a9a19

 

Este o tehnică obiectivă care măsoară mișcarea timpanului, în timpul variaţiei presiunii aerului în conductul auditiv extern (de la +200 la -400 daPa).

Ajută la identificarea prezenţei lichidului în urechea medie, prin studiul funcţiei urechii medii şi a trompei lui Eustachio, inclusiv a rigidităţii timpanului, prin aplicarea unor modificări de presiune cu ajutorul unei sonde introduse în conductul auditiv extern.

Testul este nedureros, durează puţin aproximativ 1-2 minute,  pacientul trebuie să stea nemișcat şi fără să vorbească în timpul efectuării lui.

Rezultatul este afișat sub forma unui grafic care oferă informații  valoroase despre nivelul auzului și cauza pierderii auditive dacă problema este localizată în urechea medie.

a11

Este o investigație obligatorie în diagnosticarea afecțiunilor urechii medii precum otitele seroase, otoscleroză, blocajele și întreruperile lanțului de oscioare, alterările membrane timpanului.

Fiind o testare obiectivă care nu necesită atenția și colaborarea pacientului este de mare ajutor la copii mici unde nu putem folosi audiograma tonală.

Testarea reflexului stapedian:

a12a19

Declanșare reflexul stapedian, este un reflex natural de protejare a elementelor nobile ale  urechii interne la sunete prea puternice, fiind un test audiologic obiectiv deosebit de important în evaluarea auzului.

Valoarea sa clinic constă în:

  • Util pentru a testa nivelului de auz la sugari și copiii mici, cazurile medico-legale sau pacienții care nu pot colabora la audiometrie (metodă obiectivă de demascare a falselor surdități – o persoană care se preface a fi surdă și nu dă nici un răspuns la audiogramă dar prezintă reflex stapedian pozitiv ).
  • Evaluează starea urechii medii (otoscleroză, suferință veche în urma otitelor repetate) și a tubei auditive.
  • Diferențierea hipoacuziilor de transmisie de cele neurosenzoriale.
  • Evaluarea paraliziilor de nerv facial.

 

Teste supraliminare:Testul S.I.S.I (Indexul  sensibilității la creșteri mici de intensitate):  util pentru a diferenția o leziune cohleară de una retrocohleară. Testul S.I.S.I –  evaluează abilitatea auditivă individuală de a detecta creşteri mici de intensitate de 1 dB la valori de 20 dB SL peste pragul de auz.

Persoanele cu leziuni cohleare sunt capabile să detecteze diferenţe de 1 dB, spre deosebire de persoanele cu hipoacuzie determinată de o tumoră pe nervul auditiv (retrocohlear).